Puține nume sunt atât de românești ca Dumitru. Îl găsești în orice sat și în orice bloc din București, întreg sau scurtat: Dumitra, Mitică, Dima, Mitruț. Nu e nevoie să ai un Dumitru în familie ca să știi asta. E suficient să fi crescut în România și să fi auzit, la sfârșit de octombrie, pe cineva spunând „azi e ziua lui nea Mitică”.

Pe 26 octombrie, Biserica Ortodoxă îl cinstește pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir. A doua zi, pe 27 octombrie, vine Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureștilor. Două zile la rând, doi sfinți cu același nume, și foarte mulți români care își serbează onomastica.

Cine a fost Sfântul Dimitrie, Izvorâtorul de Mir

Sfântul Dimitrie a trăit la Tesalonic, în Grecia de azi, la sfârșitul secolului al III-lea și începutul secolului al IV-lea, în anii persecuțiilor împotriva creștinilor. A murit mucenic pentru credința lui. Numele de „Izvorâtorul de Mir” vine din tradiția Bisericii: moaștele lui au răspândit mir bine mirositor. Tesalonicul îl consideră și astăzi ocrotitorul orașului, iar moaștele lui se află acolo.

27 octombrie: Sfântul Dimitrie cel Nou și coada de la Patriarhie

Pentru bucureșteni, ziua mare e 27 octombrie. Moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou sunt la Catedrala Patriarhală, pe Dealul Mitropoliei, și în fiecare toamnă acolo se adună unul dintre cele mai mari pelerinaje din țară. Anul trecut pelerinajul a ținut între 19 și 29 octombrie, cu sute de voluntari care au împărțit ceai și mâncare celor din rând.

Programul pentru 2026 îl anunță Patriarhia Română. Dacă ai drum spre București în acele zile, verifică-l pe basilica.ro, nu într-o postare de anul trecut redistribuită pe grupuri.

Sâmedru: când se termină vara păstorilor

În tradiția populară, Sfântul Dumitru are și un alt nume: Sâmedru. Pentru satul românesc era granița dintre vară și iarnă. Ciobanii coborau oile de la munte, se încheiau învoielile de peste vară, iar sfântul era socotit ocrotitorul păstorilor și vestitorul iernii.

Nu toți am trăit asta. Mulți dintre noi am crescut la oraș și am văzut satul doar în vacanțe, nu și la sfârșit de octombrie. Dar Sâmedru e o bucată din felul în care România își împărțea anul, și merită spus mai departe chiar și de cei care l-au aflat din cărți.

Departe de casă, pe 26 octombrie

Să fim cinstiți: nu orice român din Spania merge la biserică de Sfântul Dumitru. Unii merg în fiecare duminică, alții doar de Paști, alții deloc. Și asta e în regulă. Cu Dumnezeu se poate vorbi și fără o biserică în jur. Iar dacă singura biserică din oraș e una catolică și simți nevoia să intri, poți intra.

Biserica românească din Spania înseamnă însă și altceva decât slujba. Acolo auzi limba ta, întâlnești oameni din Moldova, din Oltenia, din Ardeal, afli cine mai caută de lucru și cine pleacă acasă de Crăciun. Cum spune Bogdan, fondatorul Deromania: „e frumos să fii aproape de o biserică românească și să mergi să întâlnești români și să te simți ca acasă.”

Dacă nu ai una aproape, ziua se poate ține și acasă. Un telefon dat unui Dumitru din familie sau dintre prieteni. O lumânare. Câteva minute de liniște înainte de tura de lucru. Sau o masă la care spui, măcar o dată, „La mulți ani!” cuiva care poartă numele.

Dacă vrei ceva pentru acasă

Pentru cine vrea să aibă sfântul în casă, avem icoana Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, 14×19 cm, sfințită, iar pentru cine citește Viețile Sfinților pe luna octombrie. Stocul e la noi, în Spania, așa că un colet ajunge în 2–4 zile, nu în câteva săptămâni din România.

Dar nu trebuie cumpărat nimic ca să ții ziua. Pe 26 octombrie, cel mai simplu lucru rămâne cel mai bun: sună-l pe Dumitrul tău.